Comportamentul anormal al persoanelor bulimice este intotdeauna ascuns membrilor familiei sau prietenilor apropiati, deoarece acestea se simt rusinate sau dezgustate de actiunile lor si nu vor sa le fie aflat „secretul”.
In general, persoanele bulimice au o greutate normala in raport cu varsta si inaltimea lor, dar cu toate acestea, ele se tem ca se vor ingrasa, vor tot timpul sa slabeasca si se simt constant nesatisfacute de aspectul lor corporal.
Simptome
Chiar daca o persoana bulimica se pricepe sa isi ascunda tulburarea alimentara de ceilalti, asta nu inseamna ca nu exista anumite semne, simptome si complicatii care pot da de gol aceasta afectiune, precum:
-oscilatiile de greutate frecvente;
-spargerea vaselor de sange din zona ochilor;
-umflarea nodulilor limfatici de la nivelul gatului;
-deshidratare cronica;
-dezechilibru electrolitic, care poate duce la aritmie cardiaca, infarct sau chiar deces;
-ulceratii la nivelul cavitatii orale, din cauza varsaturilor repetate;
-inflamatii ale esofagului;
-reflux gastroesofagian;
-ulcer peptic;
-infertilitate;
-lipsa de socializare;
-izolarea;
-depresia;
-indigestia sau balonarea frecventa;
-menstruatie neregulata;
-ochi rosii;
-epuizare;
-slabiciune musculara;
-dureri in gat;
-probleme dentare (carii, eroziunea smaltului dentar, sensibilitate dentara, pete pe dinti);
-scaderea libidoului;
-maini si picioare reci;
-ingalbenirea pielii;
-dificultati de concentrare;
-anemie;
-niveluri reduse de potasiu in sange;
-ameteli frecvente;
-tulburari de somn;
-piele uscata;
-unghii subtiate, friabile, casante;
-subtierea, ruperea si/sau caderea parului;
-tendinte suicidare.
Tot in categoria simptomelor intra urmatoarele comportamente ale persoanei bulimice:
-adoptarea unor diete restrictive, care exclud complet zaharul, carbohidratii, carnea;
-ritualurile alimentare – mananca doar anumite alimente, mesteca excesiv;
-frica de a manca in public sau alaturi de prieteni ori de membrii familiei;
-„furtul” de alimente si ascunderea acestora;
-consumul excesiv de apa sau alte bauturi fara calorii;
-folosirea excesiva de apa de gura, guma de mestecat sau dropsuri mentolate (pentru a ascunde mirosul de voma);
-adoptarea unei tinute lalai, care sa ascunda formele corpului;
-practicarea exagerata a exercitiilor fizice;
-privitul frecvent in oglinda, pentru a cauta asa-zisele defecte corporale.
Cauze
Desi cauza bulimiei nu este pe deplin cunoscuta, cercetarile arata ca aceasta tulburare alimentara poate fi consecinta mai multor factori societali, psihologici, biologici sau chiar de mediu. De cele mai multe ori, insatisfactia fata de aspectul corpului si ingrijorarea excesiva privind greutatea corporala sunt principalele cauze declansatoare ale comportamentului nefiresc.
Persoanele bulimice au o stima de sine extrem de redusa si se tem constant ca vor fi supraponderale. De asemenea, exista studii care atesta ca riscul de bulimie este mai mare daca un membru al familiei s-a confruntat cu aceasta tulburare alimentara, ceea ce sugereaza ca la mijloc poate fi vorba si despre o anomalie genetica ce poate fi mostenita.
Situatiile foarte stresante, evenimentele traumatizante si abuzurile de orice natura din copilarie pot fi, de asemenea, factori de risc implicati in aparitia acestei tulburari alimentare.
Persoanele care lucreaza intr-un domeniu in care aspectul fizic este foarte important – prezentatoare TV, actrite, cantarete etc. – sunt mult mai expuse riscului de a deveni bulimice, de teama ca isi vor pierde locul de munca sau ca nu vor mai fi apreciate de ceilalti daca nu isi mentin aspectul fizic ireprosabil.
Diagnostic
Potrivit Manualului de Diagnostic si Tratament al Tulburarilor Mintale DSM-5, diagnosticul de bulimie nervoasa se stabileste daca pacienta intruneste urmatoarele criterii:
-are episoade recurente de mancat compulsiv (mananca la intervale mai scurte de 2 ore cantitati mari de alimente si nu se poate abtine, simte ca nu detine controlul si nu se poate opri din mancat decat atunci cand stomacul este foarte plin);
-pentru a-si mentine greutatea, „compenseaza” cantitatile mari de alimente ingerate prin sport excesiv, administrare abuziva de laxative, diuretice, se infometeaza, isi provoaca varsaturi dupa fiecare masa;
-prezinta astfel de comportamente anormale cel putin o data pe saptamana, timp de minimum 3 luni;
-are o perceptie eronata asupra greutatii corporale.
Tratament
Pentru ca bulimia are la baza stima de sine scazuta si perceptia eronata asupra aspectului fizic, tratamentul acestei tulburari alimentare trebuie sa includa, obligatoriu, sedinte de psihoterapie prin care sa se identifice comportamentele nefiresti si temerile nejustificate si metodele eficiente pentru depasirea acestora.
De multe ori poate fi necesara administrarea anumitor medicamente, asa cum sunt antidepresivele. De asemenea, sfaturile unui nutritionist sunt esentiale pentru redobandirea obiceiurilor alimentare sanatoase.
Desi multe persoane bulimice reusesc sa inlature comportamentul autodistructiv, sunt si cazuri cand afectiunea revine in anumite momente din viata. De altfel, bulimicii vindecati au adeseori tendinta de a manca mult mai putin decat ar fi normal pe tot parcursul vietii.
Pentru ca nu se cunoaste cu exactitate cauza bulimiei, este dificil de apreciat cum ar putea fi prevenita aceasta tulburare alimentara. Totusi, avand in vedere ca societatea contemporana idealizeaza femeia slaba, inalta si fara imperfectiuni, este de dorit ca sistemul educational si parintii deopotriva „sa contraatace” aceasta atitudine nesanatoasa prin consilierea si educarea copiilor si adolescentilor. Acestia trebuie sa stie ca greutatea corporala normala nu este intotdeauna cea promovata de mass-media, in reviste de frumusete sau emisiuni de divertisment.
Sursa foto: Google.com